articole

Mii de persoane s-au adunat, sâmbătă, în orașele din Polonia pentru a protesta împotriva legilor restrictive privind avortul, după ce moartea unei femei însărcinate a reaprins dezbaterea publică pe această temă, într-una dintre cele mai devotate țări catolice din Europa.

O hotărâre a Curții Constituționale a Poloniei, potrivit căreia avortul pe motiv de afecțiuni fetale contravine  Constituției, a intrat în vigoare în ianuarie, instituind o interdicție aproape totală a întreruperii sarcinii și declanșând proteste pe scară largă.

Participanții la protest au defilat cu lumânări în mână și au purtat bannere pe care scria ,,nu încă unul” și ,,indiferența este complicitate”, mărșăluind în zeci de localități, inclusiv în Pszczyna (sudul Poloniei), unde locuia femeia, transmite Reuters.

Activiștii spun că moartea Izabelei, o femeie de 30 de ani, în a 22-a săptămână de sarcină, a cărei familie a spus că a murit din cauza șocului septic, a fost rezultatul hotărârii Curții Constituționale.

Cei din familia femeii, au declarat că Izabela a mers la spitalul din Pszczyna  în septembrie, după ce i s-a rupt apa. Ecografiile anterioare au evidențiat numeroase suferințe ale fătului, însă medicii au refuzat să-i întrerupă sarcina atâta timp cât timp fătulului îi mai bătea inima.

După ce, în urma investigațiilor medicale, s-a stabilit că fătul  era mort, medicii au decis să efectueze o cezariană. Avocata familiei, Jolanta  Budzowska, a declarat că inima Izei a încetat să bată în drum spre blocul operator și că eforturile de resuscitare au eușat.

„Și ei îi bătea inima!” este una dintre lozincile afișate pe bannere și fluturașii distribuiți de organizatorii protestelor.

„… legea anti-avort din Polonia ucide femeile poloneze. Este crud, este terifiant”, a declarat o femeie care participă la protest în Pszczyna,  într-un comentariu difuzat de un post privat de televiziune (TVN24).

„Este inuman și sper că această situație va contribui într-un fel, astfel încât femeile poloneze să nu mai fie nevoite să moară”, a adăugat aceasta.

Sâmbătă, site-ul de știri Onet.pl a publicat un interviu cu soțul unei alte femei despre care a susținut că a murit în iunie în circumstanțe similare.

Guvernul spune că nu hotărârea instanței constituționale a fost de vină pentru moartea Izabelei, ci mai degrabă o eroare a medicilor. Ministrul sănătății din Polonia, Adam Niedzielski,  s-a angajat să emită instrucțiuni menite să clarifice momentul la care avorturile devin legale.

„Am cerut Consultantului Național de Ginecologie și Obstetrică să emită un astfel de ghid… acest lucru va lipsi de ambiguitate împrejurarea că siguranța unei femei, într-un astfel de caz cum s-a întâmplat, este un motiv pentru a pune capăt sarcinii”, a declarat acesta pentru postul privat de radio RMF FM.

Președintele Poloniei a propus modificarea legii anul trecut pentru a face avorturile posibile în cazurile în care fătul nu era viabil. În septembrie, un proiect de lege care introduce interzicerea totală a avortului a fost înaintat parlamentului de către un grup de cetățeni.

„… să schimbăm în cele din urmă legea care ucide femei, privează familiile de mame, soții și surori”, a declarat (agenției de presă PAP) Agnieszka Dziemianowicz-Bak- un parlamentar de stânga, înaintea protestelor de sâmbătă.

Hotărârea Curții Constituționale a Poloniei (K 1/20)

Planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile de admisibilitate a întreruperii sarcinii

La 22 octombrie 2020, Tribunalul Constituțional a examinat moțiunea unui grup de deputați de examinare a conformității art. 4a alineat 1 pct. 2 și art. 4a alineat 2, prima teză din Legea din 7 ianuarie 1993 privind planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile de admisibilitate a întreruperii sarcinii, cu Constituția Republicii Polone.

Tribunalul Constituțional a statuat că art. 4a alineat 1 pct. 2 din Legea din 7 ianuarie 1993 privind planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile de admisibilitate a întreruperii sarcinii este în contradicție cu art. 38 raportat la art. 30 și art. 31 sec. 3 din Constituția Republicii Polone.

Decizia a fost luată cu majoritate de voturi.

O opinie disidentă a fost prezentată de judecătorii Leon Kieres și Piotr Pszczółkowski.

În speță, s-a analizat constituționalitatea a două articole din Legea din 7 ianuarie 1993 privind planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile de admisibilitate a întreruperii sarcinii, respectiv a art. 4a alineat 1 pct. 2 din lege, potrivit căruia întreruperea sarcinii poate fi efectuată numai de către un medic, în cazul în care „analele prenatale sau alte indicații medicale indică o probabilitate mare de afectare severă și ireversibilă a fătului sau o boală incurabilă- boli periculoase”, precum și a art. 4a alineat 2, care clarifică că în aceste împrejurări, „întreruperea sarcinii este permisă până când fătul este capabil să trăiască independent în afara corpului unei femei însărcinate”.

Tribunalul a reținut că îndoielile constituționale ale petentului pot fi reduse la problema fundamentală referitoare la garanțiile constituționale pentru viața copilului în perioada prenatală în cazul unei coliziuni de drepturi.

Natura problemei constituționale astfel definită a permis Tribunalului să recalifice susținerea principală a petentului, și anume incompatibilitatea dispozițiilor atacate cu art. 38 raportat la art. 30 și art. 31 sec. 3 din Constituție. Totodată, Tribunalul a recalificat obiectul plângerii constituționale, limitându-l la art. 4a alineat 1 pct. 2 din lege, deoarece esența prezentei cauze a fost aceea de a stabili dacă, în condițiile Constituției, întreruperea sarcinii poate fi efectuată atunci când analizele prenatale sau alte afecțiuni medicale indică o probabilitate mare de afectare severă și ireversibilă a fătului sau o boală incurabilă care îi amenință viața, în timp ce era irelevantă problema limitelor temporale de admisibilitate a întreruperii sarcinii.

Soluționarea problemei constituționale aflate pe rolul Tribunalului a necesitat analiza a două chestiuni.

În primul rând, stabilirea statutului juridic al copilului în faza prenatală a vieții și calitatea acestuia de subiect. În al doilea rând, admisibilitatea și limitele întreruperii sarcinii, adică acțiunile în caz de conflict de valori, cântărirea drepturilor.

Tribunalul, analizând art. 38 în raport cu art. 30 din Constituție, și-a menținut poziția anterioară, exprimată în hotărârea din 28 mai 1997, dosar ref. nr K 26/96, potrivit căreia viața umană este o valoare în fiecare etapă de dezvoltare și, că valoare derivată din prevederi constituționale, ar trebui să fie protejată de legiuitor. Mai mult, Tribunalul a afirmat că copilul nenăscut, ca ființă umană care are dreptul la demnitate inerentă și inalienabilă, este un subiect cu drept la viață, iar sistemul de drept trebuie să garanteze protecția corespunzătoare a acestui bun central, fără de care ar fi anulată calitatea de subiect.

Pe baza acestor considerente, Tribunalul a constatat că este posibil ca unul dintre interesele constituționale în conflict să revină copilului în perioada vieții sale înainte de naștere. Întreruperea sarcinii îl privează simultan pe copil de viață. Deși acestui copil nu i se refuză dreptul la viață, protecția sa juridică este limitată. Prin urmare, Tribunalul a apreciat că articolului 4a alineat 1 pct. 2 din lege în temeiul art. 31 sec. 3 din Constituție, i se aplică principiul proporționalității în sens larg.

De asemenea, Tribunalul a reamintit, referindu-se la hotărârea sa din 30 septembrie 2008, ref. nr. act K 44/07 că metodologia de evaluare elaborată în temeiul art. 31 sec. 3 din Constituție, în ceea ce privește soluțiile de limitare a protecției juridice a vieții, este aplicabil cu două rezerve importante.

În primul rând, orice caz de limitare a protecției juridice a vieții umane trebuie să fie „absolut necesar”, tratat ca o măsură ultima ratio.

În al doilea rând, având în vedere caracterul fundamental al dreptului la viață, nu fiecare dintre bunurile indicate la art. 31 sec. 3 din Constituție pot justifica soluții prejudiciabile acestora. Ceea ce se cere este simetria bunurilor: sacrificate și salvate.

În opinia Tribunalului, evaluarea admisibilității întreruperii sarcinii, atunci când testele prenatale sau alte afecțiuni medicale indică o mare probabilitate de afectare severă și ireversibilă a fătului sau o boală incurabilă care îi amenință viața și, prin urmare, posibilitatea sacrificării unui drept al copilului, necesită indicarea unui bun similar din partea altor persoane. În virtutea întreruperii sarcinii, acest bun analog nu poate fi găsit decât la mama copilului. Probabilitatea ridicată a unei afectări severe și ireversibile a fătului sau a unei boli incurabile care pune viața în pericol poate fi asociată și cu o amenințare la adresa vieții și sănătății mamei, protejată de art. 4a.

Curtea a mai arătat că simplul fapt al unui handicap sau a unei boli incurabile a unui copil în faza prenatală, legate de motive eugenice și de eventualul disconfort al vieții unui copil bolnav, nu poate decide în mod independent asupra admisibilității încetării sarcinii.

Tribunalul, analizând  art. 4a alineat 1 pct. 2 din lege a precizat că legalizarea întreruperii sarcinii, în cazul în care analizele prenatale sau alte afecțiuni medicale indică o probabilitate mare de afectare severă și ireversibilă a fătului sau existența unei boli incurabile care pune viața în pericol, nu are caracter și justificare constituționale.

Cu privire la efectele sentinței, Tribunalul a precizat că legiuitorul are dreptul și obligația de a adapta legislația la hotărârea Curții, inclusiv analizând dacă soluțiile legislative în vigoare intră în sfera de aplicare care rezultă din art. 71 sec. 2 din Constituție, drepturile mamei la asistență specială din partea autorităților publice, înainte și după naștere, sunt suficiente în cazul în care art. 4a alineat 1 pct. 2 din lege a fost eliminat din sistemul de drept.

Binele comun al tuturor cetățenilor, ar trebui să fie un mijloc de dezvoltare a oamenilor și a comunităților pe care le creează, în special a familiei. Legiuitorul nu poate transfera sarcina creșterii unui copil cu handicap grav și ireversibil sau a unui bolnav terminal numai asupra mamei, deoarece în principal autoritățile publice și societatea în ansamblu sunt cele care au datoria de a îngriji persoanele aflate în cele mai dificile situații.