articole

Instanța:,,Chiar din debutul conversaţiei inculpatul i se adresează interlocutorului cu cuvintele „Bună ziua d-le avocat”, din care rezultă cu certitudine calitatea în care inculpatul l-a sunat pe avocatul (…)” 

 

Morala: chiar dacă avocatul îți este prieten, adresează-i-te conform scopului pentru care l-ai sunat

 

Încheierea judecătorului de cameră preliminară (tribunal)

,,În ceea ce privește cererea de excludere a interceptărilor din data de 08.10.2018 dintre inculpatul (…) și avocatul (…), s-a constatat că acestea se regăsesc în procesul-verbal de redare care se află la fila (…) d.u.p..

(…)

Temeiul de drept pretins a fi incident este art. 139 alin. 4 din Codul de procedură penală potrivit căruia „Raportul dintre avocat și partea pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice, decât dacă există date că avocatul săvârșește sau pregătește săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activitățile de supraveghere tehnică au vizat și raporturile dintre avocat și suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apără, probele obținute nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, urmând a fi șterse, de îndată, de către procuror.”

În ciuda calității de avocat pe care o avea domnul(…), s-a constatat că între cei doi nu exista încheiat un contract de asistență juridică și, mult mai important, din conținutul discuțiilor dintre cei doi nu a rezultat că inculpatul (…) l-ar fi sunat pe (…) pentru servicii de consultanță juridică, ci mai degrabă ca pe o cunoștință, convorbirea părând mai degrabă o punere de acord asupra unui mod de a acționa. Simpla calitate de avocat a interlocutorului nu atrage protecția convorbirilor oferită de art. 139 alin. 4 din Codul de procedură penală, astfel că în raport de această interceptare nu există nici un motiv de nulitate.

Critici formulate în constestația formulată de inculpat în fața judecătorilor de camera preliminară a curții

Cu privire la discuţia dintre client şi avocat, s-a învederat că nu este necesar să existe un contract scris între client şi avocat. Într-o asemenea situaţie precum cea din prezenta speţă, în care un client îl sună pe avocat şi îi cere o consultaţie la telefon este aproape imposibil să fie încheiat un contract de asistenţă. Prin urmare, raportat la prevederile din legea avocaturii, este absolut interzis să fie înregistrate convorbirile avocatului, lucru care s-a întâmplat în cauză.

Analiza motivelor de contestaţie formulate de inculpat

Judecătorii de cameră preliminară din cadrul curţii de apel constată că prezenta contestaţie formulată de inculpatul (…) este întemeiată doar cu privire la greşita respingere a cererii sale de excludere a probei cu înregistrarea audio şi transcrierea convorbirii telefonice din data de 8.10.2018, purtată de inculpatul (…) cu avocatul (…)

Este întemeiată susţinerea inculpatului că în această convorbire telefonică avocatul (…) i-a acordat consultanţă juridică, iar faptul că la acel moment nu era încheiat un contract de asistenţă juridică în scris nu are nicio relevanţă pentru caracterizarea convorbirii ca fiind una dintre avocat şi client.

Judecătorii de cameră preliminară reţin că, potrivit art. 139 alin. 4 C.pr.pen., raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice, decât în cazul în care există date că avocatul ar săvârşi o infracţiune. De asemenea, potrivit punctului 33 al Directivei 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013, „Confidenţialitatea comunicării dintre persoane suspectate sau acuzate şi avocatul lor este esenţială pentru asigurarea exercitării efective a dreptului la apărare şi este o parte esenţială a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, statele membre ar trebui să respecte confidenţialitatea întrevederilor şi a altor forme de comunicare dintre avocat şi persoana suspectată sau acuzată în exercitarea dreptului de a avea acces la un avocat prevăzut în prezenta directivă, fără derogare.” Noţiunea de persoană suspectată sau acuzată este una autonomă, neavând sensul conferit de Codul nostru de procedură penală. Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că este considerată persoană acuzată nu doar cea împotriva căreia s-au formulat în mod oficial acuzaţiile. Conceptul „acuzaţie” trebuie înţeles în sensul Convenţiei. Acesta poate fi aşadar definit drept „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei infracţiuni”, definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor „repercusiuni importante asupra situaţiei [suspectului]” (a se vedea, cu titlu de exemplu, Deweer împotriva Belgiei, pct. 42 şi 46, şi Eckle împotriva Germaniei, pct. 73). Astfel, Curtea a decis că o persoană reţinută şi obligată să depună jurământ înainte de a fi interogată ca martor făcea deja obiectul unei „acuzaţii în materie penală” şi beneficia de dreptul la tăcere (Brusco împotriva Franţei, pct. 46-50).

Din conţinutul procesului-verbal care redă convorbirea dintre inculpatul (…) şi avocatul (…) din data de 8.10.2018 rezultă cu claritate calitatea de avocat a interlocutorului inculpatului, având în vedere că discuţiile priveau aspecte juridice. Nu poate fi admisă motivarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de fond, potrivit căreia „din conținutul discuțiilor dintre cei doi nu rezultă că inculpatul (…) l-ar fi sunat pe (…) pentru servicii de consultanță juridică, ci mai degrabă ca pe o cunoștință”. Dimpotivă, înregistrarea convorbirii telefonice relevă exclusiv convorbiri care se circumscriu unei consultaţii juridice.

Din acest motiv judecătorii de cameră preliminară din contestaţie reţin că nu putea exista un dubiu cu privire la faptul că interlocutorul inculpatului (…) avea calitatea de avocat şi că îi acorda asistenţă juridică acestuia în legătură cu presupuse acte comise de inculpat, care au legătură cu prezenta cauză. De altfel, legătura discuţiilor cu faptele supuse judecăţii rezultă şi din aspectul că procurorul a făcut trimitere şi în rechizitoriu la această convorbire şi la afirmaţii făcute de inculpat în cadrul discuţiei. Or, afirmaţiile făcute de inculpat în cadrul discuţiei cu avocatul care îl consilia nu pot fi folosite în procesul penal desfăşurat împotriva inculpatului, deoarece s-ar aduce atingere dreptului la apărare. În consecinţă, aceste convorbiri telefonice sunt supuse reglementării de la art. 139 alin. 4 Cod procedură penală, care prevede că aceste probe nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, interdicţia fiind aşadar una absolută. Potrivit textului de lege aceste probe trebuie distruse, de îndată, de către procuror, fapt care impune concluzia că vătămarea produsă este prezumată juris et de iure.

Pentru aceste motive, având în vedere că nu reiese de nicăieri săvârşirea de către avocatul (…) a vreunei fapte prevăzute de legea penală sau pregătirea de către acesta a săvârşirii unei infracţiuni, astfel încât să opereze excepţia de la regula instituită în art. 139 alin. 4 Cod procedură penală, judecătorii de cameră preliminară vor admite această cerere a inculpatului (…), urmând a se dispune excluderea de la dosar a procesului-verbal ce conţine transcrierea convorbirii dintre inculpat şi avocatul acestuia.

Judecătorii de cameră preliminară mai reţin că nu poate fi admis argumentul judecătorului de camera preliminară de la instanţa de fond, în sensul că nu am fi în prezenţa unei relaţii avocat-client deoarece “între cei doi nu exista încheiat un contract de asistență juridică și, mult mai important, din conținutul discuțiilor dintre cei doi nu rezultă că inculpatul (…) l-ar fi sunat pe (…) pentru servicii de consultanță juridică, ci mai degrabă ca pe o cunoștință, convorbirea părând mai degrabă o punere de acord asupra unui mod de a acționa.” Chiar din debutul conversaţiei inculpatul i se adresează interlocutorului cu cuvintele „Bună ziua d-le avocat”, din care rezultă cu certitudine calitatea în care inculpatul l-a sunat pe avocatul (…)”. Acelaşi lucru rezultă şi din conţinutul convorbirii telefonice redate în procesul verbal.

Nu are relevanţă faptul că inculpatul nu avea încheiat un contract de asistenţă juridică cu avocatul sunat, deoarece potrivit art. 121 din Legea nr. 51/1995 contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi în formă verbală, cerinţa încheierii în formă scrisă fiind una ad probationem, iar nu ad validitatem. În plus, relaţia avocat-client poate fi şi una cu durată în timp, în care avocatul este sunat ori de câte ori clientul are nevoie de asistenţă juridică, indiferent de domeniu, iar aceste convorbiri nu pot fi folosite în procesul penal, chiar dacă consultaţia juridică nu a fost acordată în acest proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

În temeiul art. 425 ind 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 347 Cod procedură penală admite contestația formulată de inculpatul (…) împotriva încheierii penale din data de 7.06.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului (…), pronunțată în dosarul (…)/2021/a1, pe care o desființează în parte sub aspectul greşitei respingeri a cererii de excludere a înregistrării audio şi transcrierii convorbirii telefonice din data de 8.10.2018, purtată de inculpat cu avocatul (…), și rejudecând cauza dispune: În temeiul art. 345 alin. (2), art. 346 alin. (4) şi art. 102 alin. 2 şi 3 C.pr.pen. exclude înregistrarea audio şi transcrierea convorbirii telefonice din data de 8.10.2018, purtată de inculpatul (…) cu avocatul (…).

În conformitate cu Decizia nr. (…)/18.01.2018 a Curţii Constituţionale, dispune îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă, aflate la filele 197-198 din volumul II al dosarului de urmărire penală şi a suporţilor care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere mai sus menţionate, precum şi eliminarea redării conţinutului acestui mijloc de probă din cuprinsul rechizitoriului nr. (…)/P/2018 întocmit la 29.12.2020 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul (…). Conform art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul comunică judecătorilor de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Extras din Încheierea din 13.12.2021 a Curții de Apel București.