articole

Judecătorul ceh Petr Mikeš: „scopul măsurii nu poate fi forțarea indirectă a cetățenilor să se vaccineze.Acest lucru ar face ca vaccinarea voluntară să fie obligatorie printr-o măsură de vaccinare de urgență, deoarece persoanele nevaccinate nu ar avea de ales decât să fie vaccinate dacă ar dori să trăiască normal.”

Decizia se referă la o măsură de urgență anunțată de guvernul ceh la 29 decembrie 2021, care a intrat în vigoare la 3 ianuarie și care impune operatorilor de servicii alimentare, restaurantelor, cluburilor, cazinourilor și hotelurilor să permită accesul adulților în aceste unități, exclusiv pe baza certificatului de vaccinare sau trecere prin boală sau cu titlu excepțional, pe baza unui test PCR negativ.

La data de 2 februarie 2022, în dosarul nr. 8 Ao 2/2022, Curtea Supremă Administrativă s-a pronunțat dând câștig de cauză petentei, o femeie din Brno care a atacat această măsură ministerială.

Curtea Supremă Administrativă a menționat că efectul deciziei sale de anulare a măsurii se va produce la 7 zile de la pronunțare, dând ocazia ministerului să reacționeze în acest interval de 7 zile.

Măsura de urgență a Ministerul Sănătății din 29 decembrie 2021, ref. MZDR 14601 / 2021-34 / MIN / KAN, prevede condițiile de funcționare a unităților de desfacere cu amănuntul, prestarea anumitor servicii și desfășurarea unor evenimente specifice.

Instanța a anulat acele dispoziții care acordă drept de acces  în unitățile de catering, muzică, dans, jocuri de noroc, cluburi sociale, discoteci, cazinouri și să utilizeze servicii de cazare sau agrement pe termen scurt doar clienților care îndeplinesc condițiile descrise de intimat, adică  fie o vaccinare finalizată, fie un istoric de covid-19 în ultimele 180 de zile și doar în mod excepțional prin testul PCR.( I punctul 3 lit b), articolul I pct. 6 lit b)].

Anularea nu se referă și la condiția ca persoanele care prezintă semne clinice de covid-19 să nu intre în aceste unități. Instanța nu a abordat legalitatea acestei părți a măsurii, întrucât petenta nu a solicitat anularea acesteia. Prin urmare, această condiție rămâne în vigoare.

Președintele Senatului, Petr Mikeš, a declarat: „Curtea Administrativă Supremă a constatat în trecut că Ministerul Sănătății nu are suport pentru restrângerea acestui tip de drept în așa-numita lege a pandemiei, cu excepția cazului în care este o măsură tehnică precum dezinfecția…. Ministerul ar putea restricționa activitățile doar în conformitate cu Legea privind protecția sănătății publice, dar numai în legătură cu persoanele suspectate de infectare”.

Cu toate acestea, instanța a constatat, încă de anul trecut, că nu toată lumea poate fi suspectă de infecție. Acest lucru ar fi permis numai dacă ar fi posibil să se considere întreaga Republică Cehă ca un așa-zis focar, dar acest lucru trebuie susținut și dovedit de Ministerul Sănătății.

Președintele senatului ceh a afirmat că potrivit judecătorului Mikeš, Ministerul Sănătății ar avea trei opțiuni pentru a se menține o astfel de măsură. „El poate evalua că situația este atât de gravă încât fiecare cetățean al Republicii Cehe poate prezenta un risc de infecție și, prin urmare, este necesar să fie verificată toată lumea. Sau să propună guvernului declararea stării de urgență și să stabilească această obligație de prezentare a unui certificat de boală sau vaccinare. Iar a treia variantă, desigur, este ca această zonă să rămână nereglementată.”

Instanța nu a admis cererea de chemare în judecată în partea în care petenta a cerut desființarea dovezii așa-zisei infectivități în general, adică nici pentru acele servicii și evenimente pe care Ministerul Sănătății le poate reglementa în condițiile legii pandemiei, de exemplu în spațiile comerciale, centre comerciale, coafor sau piscine.

Cu privire la această parte, însă, instanța arată că aceasta nu este o evaluare finală a acestei probleme. Instanța se poate ocupa de legalitatea măsurilor extraordinare numai pentru motivele expuse în cererea de chemare în judecată, care, de altfel, o privesc în mod direct pe petentă. Petenta nu a dovedit că ar suferi de covid-19, astfel încât instanța nu a putut aborda obiecțiile sale referitoare la presupusa discriminare față de persoanele bolnave, care sunt acoperite de așa-zisa infecțiozitate timp de doar 180 de zile, comparativ cu persoanele vaccinate care s-ar bucura de condiția așa-zisei infecțiozități pe timp nelimitat.

Președintele Senatului a declarat: „Conform așa-numitului Act al Pandemiei, Ministerul este îndreptățit să ia măsuri nu numai pentru a preveni răspândirea epidemiei de covid-19, ci și pentru a o gestiona. Aceasta include doar o situație de reducere a răspândirii bolii, dar și de atenuare a celor mai semnificative efecte ale epidemiei, care includ în primul rând riscul de suprasolicitare a sistemului de sănătate. Prin urmare, în cazul în care petentul nu a contestat faptul că persoanele vaccinate și cele care aveau boala aveau un risc semnificativ mai mic de spitalizare, atunci nu se poate concluziona că s-ar afla într-o poziție comparabilă cu acele persoane, chiar dacă ar fi fost testate pentru virus. Testarea poate arăta un risc scăzut de a fi infectați, dar dacă se infectează de la altul, aceștia au un risc mai mare de a supraîncărca de sistemul de sănătate.

Curtea a mai precizat că această diferență de tratament ar putea fi aplicată numai în măsura în care este necesar pentru a se compara cu expertiza privind efectele vaccinului care contribuie la gestionarea epidemiei de covid-19.

Petenta nu a arătat că are covid-19, astfel încât instanța nu a putut să analizeze obiecțiile sale cu privire la presupusa discriminare față de cei care au fost bolnavi de doar 180 de zile față de cei care au fost vaccinați pe perioadă nedeterminată. Petiționara nu a pus sub semnul întrebării în mod relevant ipotezele Ministerului Sănătății conform cărora persoanele vaccinate erau mai puțin susceptibile de a se infecta și că, dacă au făcut-o, răspândesc mai puțin virus sau că cei nevaccinați au un risc mai mare de a se îmbolnăvi grav, inclusiv să fie necesară spitalizarea.

Judecătorul Petr Mikeš a adăugat: „Cu toate acestea, scopul măsurii nu poate fi forțarea indirectă a cetățenilor să se vaccineze. Acest lucru ar face ca vaccinarea voluntară să fie obligatorie printr-o măsură de vaccinare de urgență, deoarece persoanele nevaccinate nu ar avea de ales decât să fie vaccinate dacă ar dori să trăiască normal.”

Așadar, instanța a respins, de exemplu, argumentul Ministerului Sănătății conform căruia persoanele care au început deja schema de vaccinare pot dovedi așa-zisa infecțiozitate printr-un test și pentru că își declară atitudinea responsabilă față de autoprotecție și societate prin începerea vaccinării. Curtea a constatat însă că argumentul că protecția eficientă a vaccinării a început relativ la scurt timp după prima doză este valabil.

Curtea Supremă Administrativă arată că împotriva aceleiași măsuri au fost depuse alte cereri care pun în discuție concluziile expertizei ministerului cu privire la efectele vaccinării. Prin urmare, nu se poate exclude ca, în cazul în care instanța le va considera justificate, să poată anula și această parte a măsurii. De asemenea, instanța a avertizat ministerul că noile măsuri trebuie să se bazeze pe cunoștințele științifice actuale, inclusiv pe informațiile privind varianta omicron.

Curtea Supremă Administrativă a anulat măsura extraordinară cu efect amânat la 7 zile de la intrarea în vigoare a acesteia. Dacă ambele părți ar accepta verdictul Curții din 2 februarie 2022, atunci efectele abrogării părților relevante ale măsurii de urgență ar avea loc miercurea viitoare la miezul nopții.

Instanța și-a motivat amânarea eficacității deciziei cu 7 zile de la pronunțare pentru că a ținut cont de situația epidemică actuală, a cărei conducere este în mâinile executivului și nu a justiției: ,,Răspunderea gestionării ei revine executivului, adică guvernului sau Ministerului Sănătăţii. Le dăm timp să reacționeze la asta”, a explicat judecătorul Mikeš.

În formularea actuală a legii pandemiei, Ministerul Sănătății ar putea adopta o legislație similară doar dacă ar fi îndeplinite condițiile Legii de protecție a sănătății publice. Prin urmare, ar trebui să afirme și să demonstreze că toată lumea din Republica Cehă poate fi suspectă de infecție. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci este la latitudinea guvernului să decidă dacă este sau nu capabil să gestioneze pandemia fără acest regulament.

Sursa: comunicatul de pe site-ul Curții Supreme Administrative a Cehiei.